de Laurenţiu Ghiţă
Iarăşi sunt pe autostradă 
Şi gonesc în zbor razant.
Toată lumea vreau să vadă
Cum accelerez “la blană”
Maşinuţa mea germană,
Un Trabant.
Ah, ce tare sunt, măi frate,
Ce sportiv si elegant!
Fetele sunt terminate,
Eu sunt cel mai tare-n zonă,
Am maşină teutonă
Am Trabant!
Şi, ce sentiment teribil
Mă încercuie pregnant.
Iată, culme de penibil,
Văd poliţia-n oglindă
Cum se chinuie să prindă
Un Trabant!
Uau, ce duduie motorul,
Zgomotos şi trepidant
Şi ne-nvăluie fuiorul
Fumului care răzbate!
Nu e fum ca cel ce-l scoate
Un Trabant!
Dă-te, măi, Merţan zăbavnic,
Că te bag acum în şanţ!
Te vei chinui zadarnic
Să mă prinzi când merg la vale,
Nu-i gipan să stea în cale
La Trabant!
Ce mărime, ce amploare,
Sunt un monstru impozant!
Douăzeci de metri are,
Măsuraţi cu fum cu tot,
De la coadă, pân’ la bot,
Un Trabant!
N-am probleme cu rugina,
Veşnic timpul mi-e girant.
Dintre toate, sunt maşina
Care-şi face tăblăria
Cu lipiciul şi hârtia,
Sunt Trabant!
Hai, eliberaţi-mi drumul,
Daţi cu antiderapant!
Până să se ducă fumul,
Am să mă gonesc din stradă,
Urmă nici să nu se vadă
De Trabant!
