Într-o zi, un om a scăpat pe jos o felie de pâine unsă cu unt care, printr-o minune, n-a căzut pe partea unsă. Împotriva tuturor credinţelor şi a textelor Scripturii, pâinea a căzut cu partea neunsă în jos. În mod evident, se produse o minune.
Ştirea s-a răspândit cu iuţeală în orăşel, oamenii s-au adunat şi s-au pornit pe dezbateri profunde. De ce oare pâinea nu căzuse în acea zi cu untul în jos?
Oamenii au alergat la sinagogă şi i-au povestit totul rabinului. Acesta a considerat întâmplarea stranie şi a cerut un răgaz de gândire şi rugăciune de o zi şi o noapte... A doua zi, cu faţa obosită dar luminată de adevăr, s-a dus la casa unde se întîmplase minunea cu tot oraşul după el. A mers la om şi i-a spus:
- Răspunsul este simplu şi am să ţi-l dau. Nu pâinea a căzut aiurea. Tu ai pus untul pe partea nepotrivită!