Calul nărăvaş al unui ţăran a fugit de acasă. Vecinii lui au exclamat în cor:
- Ce ghinion!
- Poate că da, poate că nu!... a spus omul.
După o săptămână, calul s-a întors acasă aducând cu el alţi zece cai sălbatici. Vecinii au exclamat în cor:
- Ce noroc!
- Poate că da, poate că nu!... a spus ţăranul.
Muncind la îmblânzirea cailor, fiul ţăranului a fost lovit cu copita de unul dintre ei, fracturându-i un picior.
- Ce ghinion! au exclamat vecinii.
- Poate că da, poate că nu!... a exclamt încă o dată ţăranul.
După puţină vreme, trimişii suveranului acelui ţinut au venit să recruteze oameni pentru armata acestuia deoarece începuse războiul. Din cauza piciorului rănit, fiul ţăranului a fost scutit de armată în timp ce fii vecinilor au fost luaţi cu toţii.
- Doamne, ce norocos eşti! i-au spus aceştia ţăranului.
- Poate că da, poate că nu!... a spus ţăranul.