de Ioan Gârda
Salut popor! Mă aflu pe traseu
În slujba ta, luptâd ca militant.
Aşa am fost, aşa voi fi mereu
Şi nu partidul este important!
În anii dinainte de-optze-ş-nouă
Când doar ciocan era şi secere,
Ca să vă fie cât mai bine vouă,
Am fost un vajnic stâlp al PCR.
Dupa Crăciun, avui o viziune:
-Serviciile secrete ştiu de ce-
Am alergat la televiziune
Şi m-am înscris degrabă-n FSN.
Aici am început să fac avere,
Dar nu aşa cum mi-ar fi fost pe plac
Căci Iliescu a-nceput a-mi cere
Să fiu cinstit şi - daca pot - sărac.
Atunci am căutat un grup de tineri
Dinamici si vânjoşi capitalişti,
Ne-am construit platformă şi-ntr-o vineri
Ne-am tansformat pe dată in PD-işti.
Cum mă certam întruna cu Băsescu
Şi să-l suport mereu era un chin,
Când a ajuns pe cai Constantinescu
M-am botezat şi m-am făcut creştin.
Am fost părtaş o vreme-n Acţiune
La lupta lui cu morile de vânt
Dar nu poţi transforma o naţiune
Cu 2 la sută: mi-am luat avânt
Şi-am revenit la vechii mei amici.
Veţi zice că am lins unde-am scuipat,
Dar nu pot suporta procente mici
Încât, vedeţi, sunt iarăşi democrat.
Am să rămân vreo câţiva ani acolo:
Se pare că-i partid de viitor,
Deşi mă cam incomodează Stolo
Cu faţa lui lipsită de umor.
Să ştii popor că te slujesc din greu,
Iar când va fi la uninominale,
Ştampila s-o apeşi pe chipul meu
Să-mi fie bine mie (şi matale).
